Cu toţii am cunoscut cel puţin un copil sau un adult despre care am gândit imediat fie că "nu ştie să vorbească", fie "nu ştie să spună litera c", fie "este sâsâit", "este rârâit", fie "se bâlbâie" sau "vorbeşte de parcă are pietre în gură", etc.
Ei bine, toate aceste situaţii fac referire la tulburările de limbaj, care, potrivit I. Tobolcea "cuprind toate deficienţele de înţelegere şi exprimare orală, de scriere şi citire, de mimică şi articulare, sau orice tulburare, indiferent de forma sa, care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepţiei limbajului".
Pentru a le înţelege mai bine, este nevoie să aducem în discuţie faptul că sunt mai multe tipuri de tulburări de vorbire.
Conform opiniei lui E. Verza, tabloul acestora este:
a. tulburări de pronunţie:
- dislalia
- rinolalia
- dizartria
- bâlbâiala
- logonevroza
- tahilalia
- bradilalia
- aftongia
- tulburări pe bază de coree
- afonia
- disfonia
- fonastezia
- dislexia
- alexia
- disgrafia
- agrafia
- alalia
- afazia
- mutism psihogen
- întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii