Rinolalia reprezintă o tulburare de limbaj ce se manifestă printr-o nazalizare
exagerată sau o insuficientă nazalizare a vorbirii.
Termenul
“rinolalie” derivă din cuvintele “rhia, rhinos”= nas si “lalie”=
vorbire, aşadar, ceea ce înseamnă
“vorbire pe nas”.
Formele rinolaliei:
- Rinolalie deschisă (aperta) - suflul aerului necesar pronunţării sunetului se scurge pe cale nazală;
- Rinolalie închisă (clausa) - unda de aer necesar pronunţării consoanelor nazale se scurge pe traiectul bucal;
- Rinolalie mixtă (mixa) - în vorbirea aceleiaşi persoane persistă atât nazalizarea deschisă cât şi cea închisă.
Terapia rinolaliei
Presupune colaborarea chirurgului, a psihologului, a logopedului şi a familiei.
A. Formarea elementelor constitutive ale actului fonator:
1.reeducarea respiraţiei
2.formarea şi dezvoltarea expirului oral
3.antrenament muscular prin miogimnastică
4.formarea şi dezvoltarea auzului fonematic şi a atenţiei auditive
B. Educarea sistematică a vorbirii:
1.1. Coordonarea şi sincronizarea mişcărilor vălului palatin şi a muşchilor folosiţi în articularea sunetelor.
2. Creşterea debitului în pronunţie de la sunet la cuvânt-propoziţie- frază;
3. Introducerea vorbirii realizată corect în vorbirea curentă- folosind recitările de versuri, povestirea expresivă, conversaţia, interpretări de roluri.
Bibliografie:
I.Tobolcea, Curs Logopedie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu